- a ocupa prea mult loc
- to take up too much room.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a ocupa prea mult loc
Look at other dictionaries:
trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… … Dicționar Român
zăbovi — ZĂBOVÍ, zăbovesc, vb. IV. (pop.) 1. intranz. A lucra prea încet, a nu se grăbi; a întârzia. 2. intranz. A sta prea mult timp într un loc; a întârzia. ♦ tranz. A face pe cineva să întârzie, reţinându l, oprindu l, silindu l să aştepte. 3. Ref.… … Dicționar Român
glumă — GLÚMĂ1, glume, s.f. Scurtă poveste plină de haz (şi cu un final neaşteptat), care provoacă râs şi veselie. v. anecdotă. ♢ loc. adv. În glumă = fără nici o intenţie serioasă, fără răutate. Fără glumă = în mod serios. Nu glumă! = cu adevărat,… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… … Dicționar Român
larg — LARG, Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s.n. I. adj. 1. Care ocupă o suprafaţă mare, care este extins în toate direcţiile; întins, vast. ♢ expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ♢ loc.… … Dicționar Român
şedea — ŞEDEÁ, şed, vb. II. intranz. 1. A se afla aşezat pe ceva; a sta jos. ♢ expr. A şedea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător şi îngrijorat; a fi grăbit să plece. A şedea pe comoară = a fi foarte bogat şi zgârcit. 2. A lua loc, a se… … Dicționar Român
mic — MIC, Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse. ♢ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subţire şi mai scurt dintre degete, aşezat lângă inelar. ♢ loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare.… … Dicționar Român
